ActualitateEducație

Teoria generală a relativității a lui Einstein a condus la dezvoltarea modelului revoluționar al gravastarului

Teoria generală a relativității, concepută de Albert Einstein, revoluționează modul în care înțelegem găurile negre prin teoria gravastarului.

LIVING ERA BANNER

O scurtă istorie a găurilor negre

În 1916, fizicianul german Karl Schwarzschild a prezentat o soluție la ecuațiile teoriei generale a relativității ale lui Albert Einstein, conform căreia centrul unei găuri negre este alcătuit dintr-o singularitate, un punct în care spațiul și timpul încetează să mai existe. Teoria sugerează că aici, toate legile fizicii, inclusiv teoria generală a relativității a lui Einstein, nu mai sunt valabile, principiul cauzalității fiind suspendat.

Aceasta constituie o problemă majoră pentru comunitatea științifică, deoarece acest lucru înseamnă că nicio informație nu poate ieși dintr-o gaură neagră dincolo de ceea ce este cunoscut sub numele de „orizontul evenimentelor”. Acest fapt ar putea explica de ce soluția lui Schwarzschild nu a atras multă atenție în afara sferei teoretice pentru o perioadă lungă de timp, până când primul candidat pentru o gaură neagră a fost descoperit în 1971, urmat de descoperirea găurii negre din centrul Căii Lactee în anii 2000 și, în cele din urmă, de prima imagine a unei găuri negre, capturată de Colaborarea Telescopului „Event Horizon” în 2019.

Alternativa teoretică gravastar

În 2001, Pawel Mazur și Emil Mottola au propus o altă soluție pentru ecuațiile lui Einstein care a dus la dezvoltarea obiectelor denumite stele de condensat gravitațional, sau gravastars, care spre deosebire de găurile negre, prezintă mai multe avantaje din perspectiva astrofizicii teoretice. Pe de o parte, ele sunt aproape la fel de compacte ca și găurile negre și prezintă, de asemenea, o gravitație la suprafață care este practic la fel de puternică ca aceea a unei găuri negre, asemănându-se astfel cu o gaură neagră în toate scopurile practice.

Pe de altă parte, gravastars nu au un „orizont de evenimente”, adică o limită din interiorul căreia nicio informație nu poate fi trimisă, iar nucleul lor nu conține o singularitate. În schimb, centrul gravastars este alcătuit dintr-o energie ce exercită o presiune negativă asupra forței gravitaționale uriașe care comprimă steaua. Suprafața gravastars este reprezentată de o peliculă subțire de materie obișnuită, grosimea căreia se apropie de zero.

Fizicienii teoreticieni Daniel Jampolski și profesorul Luciano Rezzolla de la Universitatea Goethe Frankfurt au prezentat recent o soluție la ecuațiile de câmp ale lui Einstein care descrie existența unui gravastar în interiorul altui gravastar. Ei au numit acest obiect ceresc ipotetic „nestar” (n.r. din engleză „nested”).

Luciano Rezzolla, profesor de astrofizică teoretică la Universitatea Goethe, explică: „Este uimitor că după 100 de ani de la prezentarea primei soluții de către Schwarzschild la ecuațiile de câmp ale lui Einstein, din teoria generală a relativității, încă este posibil să găsim noi soluții. Este ca și cum ai găsi o monedă de aur pe un traseu explorat deja de mulți alții înainte. Din păcate, încă nu știm cum ar putea fi creat un astfel de gravastar. Dar chiar dacă nestars nu există în realitate, explorarea proprietăților matematice ale acestor soluții ne ajută în cele din urmă să înțelegem mai bine găurile negre”, potrivit SciTech Daily.

Ne poți urmări pe Google News, Facebook, Instagram, X, și YouTube

Basalău Fabian
Fabian are o experiență de peste 5 ani în online. A scris pentru publicații de renume în România, printre care ProSport și Digisport. Fabian este un pasionat al sportului, al artei și al tehnologiei. Este pasionat de social media și iubește să scrie!

.