Mediu

Cum a dispărut cea mai mare primată din lume?

Cea mai mare primată din lume, Gigantopithecus blacki, s-ar putea să fi dispărut pentru că nu a putut accesa cele mai hrănitoare fructe, conform unui studiu publicat de Nature.

Lucrarea oferă indicii privind motivul pentru care contemporanul său, un orangutan antic, a continuat să prospere acum aproape 300.000 de ani în urmă, în timp ce mediul înconjurător se schimba activ.

Nu știm foarte multe despre primată

Descoperită acum aproximativ 90 de ani de antropologul Ralph von Koenigswald, o masivă măsea a lui Gigantopithecus blacki a fost prima dovadă a existenței celei mai mari primate care a populat vreodată Pământul. De atunci, cercetătorii au descoperit patru maxilare și aproximativ 2.000 de dinți în peșteri răspândite în China, dar nu au găsit alte părți ale scheletului.

Lipsa de dovezi fosile a făcut dificilă construirea unei imagini exacte a lui G. blacki, cu atât mai mult în ceea ce privește circumstanțele care au condus la dispariția sa, susține coautoarea studiului, Kira Westaway, geocronolog la Universitatea Macquarie din Sydney, Australia.

„Pur și simplu nu știm prea multe despre asta”, a precizat Westaway.

Concluzia la care a ajuns studiul

Studiul lor dezvăluie că Gigantopithecus blacki a dispărut între acum 295.000 și 215.000 de ani în urmă, ușor mai târziu decât estimările anterioare de 420.000-330.000 de ani.

În perioada de glorie a lui G. blacki acum 2,3 milioane de ani, peisajul era acoperit de păduri dense, cu mici porțiuni de pajiște. Analiza dinților lui G. blacki din acea perioadă indică faptul că maimuța gigant consuma o varietate largă de alimente și bea multă apă, conform benzilor distincte de diferiți compuși chimici identificate.

Începând cu acum 700.000 de ani, analiza polenului sugerează că peisajul a început să se schimbe, cu pădurile devenind mai deschise odată cu modificările accentuate ale anotimpurilor. În această perioadă, dinții lui G. blacki arată benzi mai estompate, semn că a fost nevoită să consume o dietă mai puțin hrănitoare și mai fibroasă pe măsură ce resursele preferate de hrană și sursele de apă din pădure deveneau tot mai rare. Cercetătorii au observat și mai puține fosile G. blacki în această perioadă, indicând o scădere a populațiilor.

Studiul oferă cea mai precisă imagine a circumstanțelor din jurul dispariției lui G. blacki până în prezent, conform lui Hervé Bocherens, paleobiolog la Universitatea Tübingen din Germania. Cu toate acestea, el subliniază necesitatea descoperirii mai multor fosile pentru a îmbunătăți estimările masei corporale, ceea ce ar permite cercetătorilor să înțeleagă mai bine necesitățile alimentare ale maimuței gigant și de ce a fost mai vulnerabilă la schimbări decât alte erbivore din pădure.

Kira Westaway și echipa sa sunt în căutarea unor fosile suplimentare ale lui G. blacki, în special a oaselor de șold, care ar furniza cercetătorilor o perspectivă mai detaliată asupra dimensiunii și biologiei acestei specii.

„Este doar o chestiune de a găsi peștera potrivită”, a încheiat Westaway.

Ne poți urmări pe Google News, Facebook, Instagram, X, și YouTube

Basalău Fabian
Fabian are o experiență de peste 5 ani în online. A scris pentru publicații de renume în România, printre care ProSport și Digisport. Fabian este un pasionat al sportului, al artei și al tehnologiei. Este pasionat de social media și iubește să scrie!

.